Androginism personal și prima dată cu o fată

Treaba asta cu gender fluidity și orientarea sexuală chiar a fost dintotdeauna o provocare pentru mine.
 M-am crezut sincer băiat până pe la vreo 5 ani. Când am văzut un vecin făcând pipi prin degețel, mama a profitat de prilej să puncteze diferența sesizabilă, așa că în fața comparației infame ”cu degețel” / ”fără degețel”, m-am văzut forțată să accept cruda realitate că avea dreptate. Sunt fată.

Totuși, asta nu m-a împiedicat cu nimic să resping destul de vocal majoritatea stereotipurilor asociate cu femeile și bărbații. În discuții care dădeau semne că ar putea degenera sau ar specula oricât subtil orice formă de sexism, am cerut să fiu luată în considerare ca om, tocmai ca să evit declinări și conjugări bazate pe stereotipizare.

Și da, asta a însemnat să refuz elegant și din ”privilegiile” inerente de a fi fată.

Nu m-am dezis niciodată de la activități ”băiețești”, mai mult sau mai puțin fizice și tehnice, pentru care am chiar o înclinație, la fel cum am insistat pe plătit nemțește la date-uri. Adică, pe scurt, am pledat prin atitudinea mea pentru o egalitate pe bune.

A fost o provocare și un drum lung până să reușesc să accept grațios mici atenții și gesturi ca pe gesturi și dovezi de galanterie sinceră, și să nu jignesc din dorința mea, de altfel la fel sinceră, de a trăi printr-un statementment pentru egalitate. 
Asta a venit la pachet în aceeași perioadă în care am învățat să îmi accept feminitatea și să mă bucur de ea, și a coincis și cu primele idile cu fete, din care mi-am înțeles mai bine latura masculină, aplicat.

Mereu am fost atrasă sexual de femei, puternic și inexplicabil. Cu băieții mai era cum era, dar mă udam instant și mă copleșea o excitație exuberantă când era vorba de săruturile curioase și jucăușe cu alte fete în adolescență.

Prima gagică cu care am ajuns să devin intimă era lesbiană integral.

Am ajuns la ultima din cele câteva petreceri ale seri, și înainte să mă prind prea mult care e treaba pe acolo, cineva mi-a băgat un sfert de boabă în gură și, de nicăieri, m-am trezit în mijlocul unui sărut imperturbabil cu ea.

Barul se închidea, și ăștia nu mai știau cum să ne scoată din baia în care ne retrăsesem. Văr-miu care se prăpădea de râs mândru de ce bucată am putut să agăț a rezolvat rapid problema și ne-a teleportat rapid la el unde am continuat același sărut de nestins, unde alt undeva decât în cadă timp de câteva zeci de minute. Am sfârșit prin a face asta într-un pat până am adormit, că oricum la ora aia nu prea eram capabilă de altceva.
 A urmat o lună revelatoare de date-uri în toată regula urmate de aprofundare acasă.

O nouă persona de-a mea se definea, fiindcă când ieșeam în oraș debordam de o galanterie pe care am asociat-o cu cea a unui burtos bonom cu lănțic, de o masculinitate plină și generoasă, iar în privat mă confruntam cu alte tare masculine, complet terifiată și incitată. 
Vreau să zic că, deși am o pizdă cu care sunt foarte familiarizată, am rămas pur și simplu blocată când m-am văzut în fața alteia. M-am simțit ca un băiat puber la prima înfruntare cu bestia purpurie dătătoare de viață. 
Nu puteam să îmi dau seama dacă ce fac e bine sau nu, dacă îi place, eram absolut copleșită și simțeam că orice mișcare de-a mea reflectă o stângăcie fără margini.

Să o ling amplu și tandru cu limba moale și lățită sau să o iau prin învăluire pistonând aprig limitele fragile ale clitorisului cu limba încordată puternic? Cum fac să nu îi uit prea multă vreme sânii și să nu mă dezlipesc dintre coapsele ei? Oare am unghiile suficient de bine tăiate?

Ridicam plină de speranță cadența la câte un semn, crezând că urmează să îi vină, ca apoi să realizez disperată că e alarmă falsă și nu mai știam de unde să storc energie, și până unde pot să mai accelerez fără să mă văd forțată să încetinesc sfârșită. Mi-am dat seama cât de greu e să menții ritmul, cât de imprevizibil e să îmi dau seama pentru cât trebuie să mă mențin și cum să mă dozez ca ea să-și dea drumul. În final am reușit și un val de bucurie m-a năpădit cât îmi pulsa pe limbă, degajându-mi o aromă ușor astringentă și sărată plină de feromoni și emoții în toată gura.

Mare mi-a fost mirarea și ușurarea să aflu că de partea cealaltă a situației lucrurile nu se simțise deloc așa, ba din contră, veneam cu un val de pasiune proaspăt. Dar acum înțeleg, înțeleg teroarea bărbatului tânăr în fața fragilității plăcerii unei femei.

Chiar dacă eram absolut fascinată de aceste noi valențe neașteptate ale mele ca și amantă, la un moment dat a trebuit să mă confrunt cu realitatea că tipa fiind o lesbiană get-beget are cu totul alt aport emoțional la ceea ce se întâmplă între noi și nevoi emoționale mult mai puternice decât ce puteam eu să ofer în relația noastră. Așa că am fost sinceră cu ea, și cu mine.

Mi-am dat seama că nu puteam să am față de ea genul de sentimente pe care și le-ar fi dorit inevitabil, mai devreme sau mai târziu, și că dacă am continua ar fi o chestie foarte egoistă și nedreaptă din partea mea. Fiindcă eram foarte entuziastă și încântată de aceste fabuloase descoperiri sexuale, dar emoțional nu era ce trebuie. Cel puțin nu față de ea, și posibil nici față de altă fată.

Am mai avut experiențe cu alte fete bi sau bi-curioase, cu care miza nu era așa de mare sau treaba la fel de exclusivistă ca la o lesbiană. Au mai fost și threesomne-uri, am descoperit și plăcerea de a fute cu un strap-on. Și da, în astfel de cazuri intru în contact cu o energie sexuală masculină și dominatoare a mea. Sunt alt om decât ce e firesc să arăt din mine în mod normal, și îmi place când ocazia să exprim și latura asta (care e cumva recesivă în mine). Cumva mă simt mai întreagă, armonizează fix bucățile astea nu atât antagonice, cât opuse, recunoscându-le în măsura în care sunt prezente în mine.

La un moment dat, m-a lovit în moalele capului ca o brazdă faptul că îmi doresc (cel puțin) un copil.

Poate tocmai fiindcă pendulul dintre masculin și feminin s-a zbătut așa puternic multă vreme în mine, am ajuns mai greu la o formulă chimică și ideologică a genderului propriu. Dar, da, iubesc să fiu femeie și îmi place să mă complementez cu bărbați.

Nu știu dacă sunt capabilă de o relație sau legături emoționale cu femei așa cum simt nevoia celor cu bărbați. Dar nu poți știi niciodată și nu exclud nimic, din principiu. Și în lumina acestor convingeri personale clar exprimate, nu mă dezic de la sex matur și asumat cu o femeie (sau mai multe) pentru a împărtăși plăcere.

 sursa foto flickr.com/poză de Paul Taylor

Sincer, încă am zile în care în care mă trezesc cu o poftă de lins pizda de nu pot să explic și apoi mă surprind toată ziua aruncând priviri pofticioase în jur cu exuberanța unui mascul tânăr pe care sunt bucuroasă să îl accep ca parte din mine și ceea ce sunt.

Cred că e important să ne acceptăm nevoile și curiozitățile astea, fiindcă reflectă o parte din noi care nu poate fi cartografiată de către altcineva, în special de către sertărașe brutal determinate social . Trebuie să ne dăm ocazia să ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine, orice ar însemna asta, cu răbdare și bândețe.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 

URMAREȘTE-NE

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru.