Părul de pe corp sau cum să te fuți mai bine

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Am aflat despre sex, în cel mai grafic sens al cuvântului, când eram prin clasa a 8-a şi am primit un calculator cadou de la fratele meu.

Stăteam într-un sat şi eram printrele puţinele persoane din şcoala mea care avea calculator. Într-o după amiază, când eram singură acasă, am chemat-o pe prietena mea Ana să ne uităm la site-uri interzise, despre care vorbeau băieţii la şcoală.

sursa foto flickr.com/poză de Mislav Marohnic

Cu Ana aveam o relaţie specială, era singura mea prietenă cu care vorbeam despre sex şi cred că exista şi o vagă atracţie erotică între noi. De fapt, vorbit e mult spus, descopeream sexul de pe unde apucam, pentru că educaţie sexuală nu exista şi prin familii ăsta era un subiect tabu. Ne duceam în fundul grădinii şi ne arătam sânii şi pubisul şi chicoteam continuu de încântare şi ruşine.

Aşa că în ziua în care am ajuns la calculator şi am căutat despre sex, ne-am dus direct pe un site de filmuleţe porno şi prima imagine care a apărut pe ecran a fost o fată cu faţa plină de spermă. Ne-a venit să vomăm, şi mie şi Anei, am alergat ambele la baie şi am făcut cu rândul. Ne-am jurat să nu mai intrăm pe site-uri porno în viaţa noastră.

Pe lângă asta, mai citeam sfaturi despre sex din reviste pentru femei pe care le cumpăram de la poşta din sat.

Ce ştiam eu la 14 ani era că trebuia să-mi epilez tot corpul, să am pielea cea mai fină, iar părul să-mi strălucească pe spate ca să fiu demnă de a face sex.

Şi că puteam să fac sex doar din dragoste, altfel eram curvă. Şi dacă sugeam pula tot curvă eram. Despre sex cu alte fete nici nu mai zic, în sat la noi nu exista acest concept.

Îmi amintesc cum stăteam vara toată ziua şi mă uitam în oglindă şi îmi observam fiecare firişor de păr din orice zonă a corpului. Mă simţeam profund dezgustată de mine. Plângeam şi o rugam pe mama să mă ducă la un salon de epilare definitivă, că nu o să-i placă de mine nimănui niciodată. Mama îmi zicea s-o las cu prostiile.

Mă simţeam urâtă că aveam un sân mai mic decât altul, că îmi apăreau mici vergeturi pe fund, că aveam păr pe corp în locuri ciudate, cum ar fi nişte firişoare aproape invizibile între sâni sau în jurul sfârcurilor. Mă uitam la fetele photoshopate din revistele pentru femei, reclame şi telenovele şi mă simţeam cea mai urâtă din lume.

Într-o zi am încercat să mă epilez cu epilatorul pe tot corpul, a durat multe ore şi am trecut prin chinuri cumplite, iar mai târziu m-am trezit toată roşie şi plină de bubiţe.

La un moment dat m-am îndrăgostit de un băiat care se tot dădea la mine şi l-am chemat cât nu era nimeni acasă, să ascultăm muzică. Mi-am luat un sutien cu push up triplu ca să pară că am sânii ca fetele din reviste şi o cămaşă de noapte decoltată, cât să se vadă bine acest lucru.

Am ascultat noi muzică, ne-am încălzit, am început să ne sărutăm, m-am urcat pe el cum văzusem în filme şi tot încercam să-mi ţin spatele arcuit sexy. Băiatul tot încerca să îmi scoată sutienul, ceea ce pentru mine era cel mai rău coşmar posibil, toată ideea sutienului era ca sânii mei să pară sexy în el, nu să îl scoată şi să descopere două ţâţe mici şi neuniforme. Aşa că tot încercam să îi iau mâinile, să îi distrag atenţia şi ne-am tot mozolit aşa vreo oră până a plecat acasă băiatul.

Peste câţiva ani, când făceam sex cu alt băiat, eram sigură că trebuie să mă epilez inghinal în fiecare zi sau chiar de două ori pe zi ca să-i îi placă şi am făcut asta cu regularitate până am făcut răni.

Apoi am repetat faza cu epilatul non-stop cu prima mea iubită şi la un moment dat nu puteam să mai fac sex de durere şi usturime şi i-am zis că îmi pare rău, dar nu mai putem face sex că eu nu mai pot să mă epilez de două ori pe zi pentru asta. În capul meu cele două erau neapărat legate. Fata a râs copios şi mi-a zis să stau liniştită că nu-i pasă de epilat, că ea m-ar fute cu tot părul de pe lume.

De-a lungul timpului am vorbit cu multe prietene de-ale mele care au trecut prin aceleaşi experienţe, venite din standardele de frumuseţe patriarhale, din aşteptările imposibile de la corpurile femeilor să se încadreze toate într-o descriere anume, din lipsa de educaţie sexuală sănătoasă, care să nu fie filme porno găsite la 14 ani pe redtube.

Chiar şi acum, cu toată emanciparea şi feminismul, tot mi-e greu să-mi las păr la subraţ sau să nu mă epilez săptămâni la rând, dar măcar nu mai simt că trebuie să am pizda perfect netedă de fiecare dată când fac sex, fie de 2, 3, 5 sau 10 ori pe zi, cum simţeam la 17-18 ani.

Avem nevoie de feminism şi eforturi zilnice să deconstruim tot ce am internalizat din standardele de frumuseţe opresive şi patriarhale, ca într-un final să ne simţim acasă în corpurile noastre, să facem sex din plăcere când şi cu cine vrem, să ne recunoaştem şi să ne spunem clar dorinţele şi limitele, să scăpăm de ruşine şi frici. Avem nevoie de feminism ca să ne futem mai bine.

Share.

About Author

Avatar

2 comentarii

  1. Avatar

    In situatia prezentata sunt de parere ca nu avem nevoie de feminism, ci de educatie/raised awareness si common sense.

Leave A Reply