Despre sex, feminism și nesiguranțe

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

A fost bunica mea pe la mine weekendul trecut. Ea m-a crescut până la 7 ani. Are aproape 80 de ani şi este una dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc.

Am norocul să fie deschisă faţă de mine, aşa că am vorbit despre vieţile noastre, inclusiv despre experienţe personale de relaţii şi sex. Asta mi-a dat o portiţă, să pot privi în viaţa unei femei simple de la ţară, din Moldova, în adolescenţa şi tinereţea ei, şi să mă gândesc la cum a fost viaţa ei faţă de cum e a mea.

S-a măritat tânăra, avea în jur de 20 de ani. Pe vremea respectivă, mariajul era punctul culminant al vieţii unei femei şi era posibil doar dacă femeia era „curată”, adică virgină. Educaţia şi cariera pur şi simplu nu existau, ca posibilitate şi nici măcar ca idee, pentru ea.

Trebuia să aibă grijă de soţul ei, de casă şi de copii toată viaţa. Aceste standarde, percepţia asupra statutului femeii şi rolului ei au fost construite, istoric, de bărbaţi, care au avut putere socială, politică şi economică.

Divizarea asta, femeie vs. bărbat, reflectă şi reproduce relaţiile de putere şi dependenţă care exprimă definiţia principală a diviziunii dintre public şi privat.

Societatea patriarhală dominantă percepe cele două sfere în opoziţie una faţă de cealaltă, cea publică fiind cea valoroasă, deoarece participarea la domeniul public implică accesul la un venit, la autonomie personală, la dezvoltarea relaţiilor de solidaritate cu persoanele cu interese similare. Femeile erau în general limitate la sfera privată, prin urmare marginalizate şi percepute ca indivizi pasivi.

sursa foto

Acum, femeile au acces în sfera publică (limitat, dar există). Vocea mea poate fi auzită, dar încă internalizez idei şi noţiuni care îşi au rădăcinile în sistemul profund patriarhal în care trăiesc şi care mi-a format personalitatea, în opoziţie cu feminismul pe care încerc să îl înţeleg şi să mi-l însuşesc.

Am acces la mult mai multe informaţii decât a avut bunica mea, corecţia stilurilor de viaţă alternative de către stat şi societate nu mai este atât de puternică, există grupuri politice radicale care luptă împotriva unui sistem care rezervă puterea şi controlul doar bărbaţilor.

Dar eu încă am nevoie de confortul pe care mi-l da o relaţie cu un bărbat, care mă apară de problemele de care mă lovesc atunci când îmi vociferez ideile progresiste, de umilinţa de a fi considerată curvă, de a fi judecată de familie şi de majoritatea oamenilor care idealizează viaţa de cuplu, de frica de a rămâne fată bătrână, condamnată şi exclusă social, de frica de singurătate.

sursa foto 

Frica este opusul emancipării.

Îmi vine să mă scuz când vorbesc cu bărbaţi despre politică şi feminism.

Încă îmi vine greu să spun nu, aşa că o fac uneori, când nu e cazul, doar că să-mi amintesc mie însămi că am puterea asta. Mi-e frică că nu sunt destul de atractivă, că femeile din reclamele pe care le văd tot timpul. Mi-e frică că am o sexualitate prea agresivă pentru o femeie, că am dorinţe şi fetișuri care mă fac o ciudată indezirabilă. Mi-e frică că nu voi fi acceptată şi iubită dacă nu urmez condiţionările culturale pe care încerc să le analizez şi distrug. Obstacolul cu care mă confrunt, ca fiinţă sexuală, femeie (uneori), aspiraţional feministă şi hetero (în perioada asta), este conflictul dintre autenticitatea personală şi normativ.

Normativ înseamnă că femeile sunt în primul rând obiecte sexuale care există pentru plăcerea bărbaţilor și că sunt definite de cât de mult sex fac, cum şi cu cine.
Sexualitatea mea nu ar trebui să fie ghidată de altcineva în afară de mine. Călătoria mea spre autenticitate erotică înseamnă totuşi mai mult decât a descoperi sinele meu interior. Trebuie să lupt pentru a crea o lume în care să mă pot experimenta. Pentru asta, am nevoie de unelte, precum feminismul.

Share.

About Author

Godesses and Witchess

Leave A Reply