Poveste personală și educație sexuală în școli

Când am intrat în adolescență părinții mei au intrat la rândul lor într-o zonă neagră și dubioasă. Părea că sexualitatea și sexul, lucruri în jurul cărora existența mea ajunsese să graviteze ca nebuna, erau pentru ei complet absente. Și mi-am dat seama brusc că fazele alea penibile cu schimbatul canalului TV la apariția unei scene cât de cât erotice când eram și eu de față, chiar nu-și mai aveau rostul. Aveam deja 17 ani și ei încă făceau asta! Mă întrebam cum naiba nu-și dau seama. Pentru mine era extrem de evident. Și stânjenitor.

sursa foto flickr.com/ poză de islandjoe

Mama nu mi-a explicat niciodată ce este sexul, nu mi-a vorbit despre anatomia propriului corp, ce să mai vorbesc despre organele genitale?! Nu mi-a spus niciodată cum să mă protejez de boli cu transmitere sexuală și dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu mi-a arătat cum se folosește un absorbant sau nu m-a atenționat cum va fi când îmi va veni prima oară ciclul.

Știam una-alta din instrucțiunile unor tipe de la ceva firmă de absorbante care împleteau marketingul cu educația. Veneau prin școli, ne învățau un pic de anatomie, ne explicau cum și de ce e bine să folosim absorbante, care sunt transformările corpului și cum urma să fim diferite când hormonii specifici pubertății ne vor lua prin surprindere.

N-o să uit niciodată dimineața aia în care m-am trezit foarte devreme, pentru că taică-miu trebuia să ajungă nu-știu-unde înainte să mă lase la școală. M-am dus la baie și cele două pete mici, maro și nemaiîntâlnite de pe chilotul meu m-au panicat la maxim!

„Secrețiile vaginale maronii sau verzui sunt clar un semn de infecție” – răsuna ca prin vis o voce de la orele despre tampoane – și realizez scurt că ceva groaznic mi se va întâmpla. Mă bag rapid în duș terminată de frică și rușine. Oare o să supraviețuiesc bolii ăsteia de una singură? I’m fucked și mama țipă să mă grăbesc. Eu tac. Ea intră peste mine în baie. Eu urlu la ea să iasă. Ea vede chiloții, iese și-mi aduce un absorbant. Așa a decurs prima noastră ”discuție” despre menstruație. Și unica de altfel.

Mai târziu, pe la 17 ani, mi-am început viața sexuală. Părinții în continuare tăceau mâlc în legătură cu orice făcea trimitere la sexualitate, ceea ce, recunosc că într-un fel nu mă deranja prea tare. Măcar nu-mi puneau întrebări jenante, mă gândeam. Evident că dată fiind tăcerea lor incomodă, nici eu nu eram prea deschisă să le povestesc experiențele mele.

Acum privind retrospectiv realizez ce norocoasă am fost cu profa de biologie din liceu. Era suficient de deșteaptă să-și dea seama că în lipsa unei programe școlare cu lecții de educație sexuală incluse, e ok să facă ea din proprie inițiativă.

Ne-a salvat probabil pe mulți și pe multe de la drame inutile în viața noastră de proaspeți adolescenți. Drept consecință, la primul contact, nici eu și nici partenerul meu nu ne-am gândit vreo secundă să facem sex neprotejat. Prezervativul avea locul lui de cinste: el prevenea bolile cu transmitere sexuală sau o sarcină nedorită. Acum pot să spun că am avut șansa unei vieți normale de adolescentă, fără boli sau anxitatea că aș putea rămâne însărcinată datorită profei de bio.

sursa foto flickr.com/ poză de Hans Gotun

Informațiile astea sunt, așadar, vitale. Și totuși ele sunt oriunde te uiți, pur opționale. Cum se face că educația sexuală în școlile din România este încă un subiect tabu? Cum se face că în anul 2017 educația sexuală este doar o disciplină la alegere, aleasă la nivel național, doar de 6% din părinți? Cum se face că gestul salvator pe care l-a făcut profesoara mea acum 15 ani, în 2017 este amendabil sau poate băga la pușcărie cadrul didactic, dacă nu a primit în prealabil acordul părinților?

România este țara cu cel mai mare număr de nașteri la adolescente sub 15 ani. Aproape o sută de mii de fete cu vârsta maximă de 19 ani au devenit mame în ultimii ani. Numărul de sarcini la adolescente este de trei ori mai mare la noi decât în celelalte țări din Uniunea Europeană. Statisticile sunt, pe bune, oribil de îngrijorătoare.

Concluzii?

1.Educația sexuală în școli ar salva viețile a sute de mii de adolescente și adolescenți dacă ne-am trezi din prostie și n-am mai permite ca astfel de informații să fie luate din diverse surse, de multe ori eronate, de multe ori prea târziu!

2. Educația sexuală îi ajută pe tineri să ia cele mai (atenție!) sănătoase decizii cu privire la sexualitate, corp și comportamentul lor sexual. Dacă cineva face parte din categoria celor care cred că nu adolescenții trebuie să ia astfel de decizii, pot să zic că devine brusc dușmanul propriului său copil!

3. Educația sexuală și informația despre sănătatea sexuală sunt drepturi fundamentale și ar trebui tratate ca atare de către lege și instituțiile statului.

4. Educația sexuală nu promovează un anumit tip de comportament sexual. Dimpotrivă, îi clarifică riscurile. Pe la 15-16 ani muream de frica de a face sex și a nu lua boli. La urma urmei, ce am învățat a fost că prezervativul te protejează de 99% dintre posibilele BTS.

5. Educația sexuală are un impact pozitiv asupra sănătății. În Statele Unite, implementarea ei în școli a avut ca rezultat amânarea începerii vieții sexuale, reducerea numărului de parteneri și creșterea folosirii prezervativelor. Pe termen lung, s-au sesizat mai puține cazuri de boli cu transmitere sexuală și rata gravidității în rândul adolescentelor a scăzut semnificativ.

Și pentru că am dorit sa aflu și părerea celor care sunt împotriva implementarii unui astfel de program educațional, am căutat motivele lor. Principalii propovăduitori ai acestei poziții sunt, evident, Biserica Ortodoxă Română și Coaliția Pentru Familie. Și desigur, nu trebuie să-i neglijam nici pe acei părinți care cred sincer și ignorant că la ora de educație sexuală copiiilor lor li se predau metode și scheme de a face sex.

Într-o țară din mileniul 3 niciunul dintre acești factori n-ar trebui să interfereze cu programele ministerelor școlare, unde opiniile specialiștilor trebuie să prevaleze și statisticile să conteze.

Oricât de ascunse pe sub mânecă ar fi ”recomandările” bisericii, care îndeamnă la abstinență și încurajează părinții să nu fie de acord cu educația sexuală în școli în numele castității, un lucru e cert: ea nu are ce căuta în realizarea programei școlare și încalcă dreptul fundamental la sănătate, informație și viață ale copiiilor noștri. Recomandările conțin informații false, eronate sau distorsionate despre reproducere și sănătate. Conțin chiar și erori medicale. Promovează ignoranța și perpetuarea unei probleme sociale, pe care, sincer cred că n-o mai putem ignora!

Cindy C.
Cindy C.

The Sexotic

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 

URMAREȘTE-NE

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru.