Ideea numărul doi: Fantasma sexuală e una, realitatea sexuală e alta

Această simplă idee, odată înțeleasă până la capăt, îți poate salva viața (viața de cuplu, viața de noapte, viața non-monogamă) de vinovăție sau de confuzie sau de ambele. Mai precis, de un anume tip de vinovăție sau de confuzie. Nu e chiar panaceu.

Fie dat un cuplu monogam heterosexual care trăiește în 2017, în 1971 sau în 2042, format dintr-un bărbat alb cis și o femeie albă cis, amândoi din clasa de miloc (își permit o dată pe an să plece în vacanță în străinătate fără lux, dar și fără sacrificii).

De ceva vreme, bărbatul fantasmează la un sex în trei. Vă imaginați chinul bărbatului, cum se masturbează el la calculator, cum citește romane erotice, cum se plânge prietenilor, cum „pornifică“ el femeile din autobuz, de la serviciu, de la facultate, cum îi rămân ochii la câte o reclamă la vreun suc, cu două fete care țin sticlele între picioare, pe fundal roșu etc.

sursa foto flickr.com/ poză de Renee Hawk 

Nu face sex cu nimeni din afara cuplului, doar fantasmează. Nu încalcă angajamentul luat față de parteneră. Nici nu acceptă, nici nu face avansuri alteia. Bun. Se decide mai devreme sau mai târziu să îi vorbească partenerei, destăinuindu-și fantasma. Femeia din cuplu este extrem de fericită, vă imaginați. Refuză. Se și sperie puțin. Parcă se simte insuficientă, parcă se simte prea tradițională, etc. E cât de cât mulțumită că partenerul este sincer și cam atât. Anii trec, cei doi au o relație stabilă. Serviciu, mâncare, sex, serial, somn, vizite la familii.

Încet, încet, cei doi vorbesc mai deschis despre fantasma asta, citesc articole despre sex pe internet sau aud de eliberarea sexuală, se simt ba vinovați că nu încearcă și ei mai mult, ba entuziaști că nu trăiesc în 1800 (secol despre care ei sunt obișnuiți să-și imagineze că nu era încă „eliberat sexual“, deci că oamenii ăia nu s-ar fi bucurat de sex așa ca noi), ba curioși intrinsec, ba temători, ba rușinați, ba furioși, ba plictisiți de serviciu și de familiile de origine.

Ar putea ajunge să se căsătorească, sau să se despartă, sau să se înșele. Dar nu, acest cuplu alb monogam cis, face un pas pe care nu îl fac toate cuplurile albe monogame cis: decid să pună fantasma în act și să intre într-o comunitate „poly“! Deteritorializează cuplul, ar zice Deleuze-Guattari.

Cei doi cunosc comunitatea „poly“, își fac prieteni noi. Găsesc și tipa care vrea sex în trei cu ei. Acu-i acu! Cum este sexul? Pentru bărbat? Pentru femeie? Pentru terț? Ceva ce nu vrea să repete, pentru el. Ceva așa și așa, pentru ea. Cam puțină atenție, pentru terț. Dar ceva este așa nou aici pentru femeie.

O comunitate care o spriină, în care poate vorbi despre orice. Oameni calzi, bărbați, femei, copii (da, copiii pot fi crescuți foarte bine și în familiile „poly“, dar asta e altă idee). Bărbatul? Deja bosumflat. Nu mai vrea „poly“. Vrea înapoi cuplul lui vechi, vrea înapoi fantasmele vechi, frustrarea veche. Era pentru el de o mie de ori mai plăcută, mai energizantă frustrarea fantasmei de atunci decât împlinirea ei de acum.

Fantasma bărbatului că sexul în trei e plăcut. Distrusă de realitate. Fantasma femeii că sexul în afara cuplului e neplăcut. Distrusă de realitate.

Cam ăsta e scenariul despre care cercetările antropologice asupra femeilor din comunitățile „poly“ ne spun că e cel mai des prezent. Firește, poate fi și altfel. Uneori, realizarea fantasmei e plăcută. Uneori, partenera e cea care vrea să plece din grupul „poly“. Uneori, femeia vrea deschiderea relației. Uneori, bărbatul e cel destins în comunitatea „poly“, iar femeia e bosumflată.

Dar, oricare ar fi scenariul, cel tipic sau cele atipice enumerate aici, lecția e aceeași: simpla punere a fantasmei în act nu garantează satisfacție! Iubirea non-monogamă este o formă alternativă de viață, ea nu coincide cu, și nu se reduce la fantasmele sexuale ale monogamilor albi cis heterosexuali. „Poliamoria“ nu este visul nocturn al monogamiei! Monogamia are fantasmele ei sexuale și realitățile ei sexuale. „Poliamoria“ are fantasmele ei sexuale și realitățile ei sexuale.

Aceeași idee e la baza BDSM: Nimeni nu e realmente sclav. BDSM are nevoie doar de o fantasmă a sclavului. Cum le spunem și copiilor despre un film sau despre povești: Nu e, mami/tati, adevărat. E doar în mintea noastă. Fantasma, (imaginația) nu e periculoasă la acest nivel (Dimpotrivă, periculoasă afectiv este culpabilizarea acestor fantasme).

sursa foto flickr.com

La fel și în cazul masturbării, al pornografiei sau al ficțiunii erotice. Nu există niciun motiv de vinovăție pentru a fantasma. Este valabil și în cazul fantasmelor pedofile, criminale sau de orice alt tip. Nu e cazul să te simți vinovat după ce visezi că omori pe cineva, sau după ce ai o reverie în care spargi un parbriz.

Citiți fără culpă Sade! Sunt jucării pentru oameni mari. Cu totul și cu totul altceva este realitatea unui sclav, a unui violator, a unei prostituate sau a unui sex cu un copil. Nu facem nimic pentru sau contra acestor realități crunte, economice, juridice, morale, psihologice, simțindu-ne vinovați de fantasmele sexuale cu ele.

O fantasmă poate fi trăită ca atare, nu are nevoie de vreo punere în act pentru a fi trăită. Într-un anumit sens, ea are deja realitatea ei, independentă de realitate. Abia inhibarea, refuzul de a trăi o fantasmă poate duce spre o odioasă punere în act a ei. Să ne trăim fantasmele sexuale ca fantasme sexuale, cu atenție față de fantasmele noastre și ale celorlalți. Să ne trăim realitățile sexuale ca pe realități sexuale, cu atenție și drag față de corpul nostru, al partenerilor, al partenerelor.

Așadar, până una alta, trăiască fantasmele sexuale!
Ca să nu mă credeți pe cuvânt, iată două materiale ample și emoționante:

o carte americană:
ELISABETH SHEFF, 2005, „POLYAMOROUS WOMEN, SEXUAL SUBJECTIVITY AND POWER“ , JOURNAL OF CONTEMPORARY ETHNOGRAPHY
un film suedez:
Ur kärlekens språk, 1969, Torgny Wickman

 

Andrei Petre
Andrei Petre

Psiholog

1 Comment
  1. Da, sa ne traim fantasmele sexuale cu atentie fata de terti, ele devenind realitati sexuale cand sunt impartasite si intelese de un tert. Tertul e obiectul fantasmei noastre sau tertul e doar un fetis? Discutabil… in functie de capacitatea de scotomizare a obiectului celui care proiecteaza. Yes the Other really can make you cum or eat the cum.
    Intetesant articol 😉 Intetesant autor 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 

URMAREȘTE-NE

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru.