O istorie personală incompletă în BDSM

‘Nu pot să dansez. Știu, dar nu pot. Mi-e teamă să nu fac ceva greșit și sunt devin foarte conștient de fiecare mișcare pe care o fac, si toate mi se par stângace, greșite. Mă concentrez prea mult. Mă concentrez până când a dispărut orice urmă de naturalețe sau de distracție. Mă controlez așa de tare încât până la urmă renunț.

sursa foto flickr.com

Si fac asta doar de teamă. Nu îmi place nici când râde lumea pe lângă mine si nu știu exact de ce au râs. Mereu am impresia ca râd de mine. Presupunerea e, desigur, că cei din jur nu mă plac, că e ceva greșit în mine.

Și de aici obsesia pentru control: e încercarea de a controla ceva incontrolabil prin control mai mare asupra propriei persoane, în cazul dansului. Profeții care se autoîndeplinesc: teama de ridicol te face ridicol.

În sex, asta se traduce în BDSM. Oricum sexul e construit din dinamici de putere și din control – exercitat si acceptat. BDSM-ul nu face decât să le scoată la suprafață, să le sublinieze și să le clarifice.

Am tendințe contradictorii în privința asta. Ce poate fi mai interesant pentru cineva care își dorește să controleze lucrurile de necontrolat din viața sa decât controlul explicit, clar asupra Celuilalt, a incontrolabilului prin excelență?

Ce poate fi mai atrăgător pentru cineva care suferă de paralizie din cauza controlului prea apăsat pe care îl are asupra propriei persoane decât cedarea clară, explicită a acestuia?
Ambele eliberează, una prin împlinirea dorinței de control, alta prin ușurarea poverii controlului.

BDSM-ul eliberează. Eliberează de teamă și de rușine. Eliberează de furia care se naște din ele, care nu mai are sens în contextul eradicarii cauzelor sale. Îți dă și încredere in propria persoană.’

sursa foto flickr.com

Bucățica asta de text mi-a trimis-o prietenul meu actual, la câteva săptămâni după ce mi-a povestit despre fanteziile lui erotice. Mi se pare că sunt foarte norocoasă, nici nu mă gândeam că mai există vreo șansă să întâlnesc un bărbat cu care să mă potrivesc și să fie și into BDSM (Bondage, Domination, Sadism and Masochism). Și eu sunt „into it”. Mi se pare un fel de orientare pentru mine, îmi amintesc că mă jucam cu păpușile și mi le imaginam ca pe niște ființe mici, care au jocuri erotice de putere.

Au fost primele filme porno pe care le-am căutat când am avut internet acasă, primele fantezii erotice. Pe la 20 și puțin de ani am găsit un forum românesc, care acum nu mai există, și am fost uluită că atâția bărbați sunt în căutare de partenere dominante. Nu-mi venea să cred că există asta, în București, în viața reală.

Am început să scriu pe forum și m-a invitat o altă femeie dominantă la ea acasă la un ceai. M-am dus, ne-am împrietenit, am făcut cunoștință cu mica comunitate de pe atunci (vreo 20-30 de oameni care se întâlneau în secret prin ceainării) și mi-am găsit parteneri compatibili. Au fost câțiva ani în care mă simțeam the kid in the candy store și am experimentat cu multă foame și entuziasm.

 bdsm2 bdsm3                  sursa foto pinterest                       sursa foto pinterest            sursa foto pinterest

Am cunoscut o persoană, care se identifica gender fluid (ca și mine) și bisexuală, cu care am avut o relație lungă, am și locuit împreună un timp, ne-am îndrăgostit. În intimitate ea, în public el, îmi era submisivă 24/7, cu puține limite care implicau serviciul, familia și modificări extreme ale corpului. În relația noastră, ea era monogamă, eu eram poli. Am făcut sex penetrativ, în care ea mă penetra cu penisul, poate de vreo 5 ori, în schimb interacționam erotic în alte moduri în fiecare zi. Sexul penetrativ mi se pare plictisitor și nu-mi place foarte tare, pot trăi fericită toată viața fără.

A fost prima dată în viață și prima relație în care m-am simțit liberă, și erotic, dar și ca expresie de gen.

După ce ne-am despărțit, am dus un fel de campanie de cunoscut tot felul de oameni submisivi, dorindu-mi o altă relație stabilă în care să explorez din nou partea asta a sexualității mele. Îmi doream pe cineva cu care să fiu compatibilă și politic, social, emoțional, să se integreze în viața mea și în viitorul pe care mi-l imaginam. Procesul ăsta a fost anevoios, pentru că, cu fiecare nouă persoană, mă simțeam ca o virgină care ia totul de la 0 și era epuizant emoțional să tot cunosc oameni care nu erau cum îmi doream. Am ajuns la concluzia că mai bine trăiesc fără BDSM.

Oameni vanilla care să-mi placă existau. Cumva m-am obișnuit și cu sexul plictisitor, având totuși un libido și entuziasm mai mic decât ce mi se pare normal, din poveștile prietenilor. Mă mai consolam când partenerii mei aveau câte un fetiș (sau mai multe), dar nu era chiar perfect. Am fost frustrată erotic câțiva ani buni. Nu știu ce se va întâmpla de acum încolo și nu știu cum m-am schimbat între timp, dar sunt bucuroasă ca am ocazia să descopăr. Poate mai scriu despre BDSM, mai specific, când apare în viața mea.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.

 

URMAREȘTE-NE

Aboneaza-te la newsletter-ul nostru.