Poliamoria. Ghid practic 1.0

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

M-am întors.

Dar să ne întoarcem puțin și în timp și să vedem ce ne spun cărțile de căpătâi despre poliamorie – subiectul nostru de astăzi .

Ăăă… despre ce cărți vorbim? S-o spunem pe aia dreaptă, nu există cărți în română despre poliamorie. Nu cred să existe nici măcar niște traduceri și dacă e să fiu sinceră, nu m-am omorât să citesc prea multe nici în alte limbi. Despre viața mea amoroasă am învățat aproape totul singură, din experiență. Și, vă zic, nu a fost ușor.

Să începem totuși cu începutul. Sunt poly (prescurtarea de la poliamoroasă) și, deși nu sunt singura din oraș cu statutul ăsta – ar fi fost destul de tragic dat fiind că însuși cuvântul ne duce cu gândul la „mai mulți/mai multe” – puțini sunt cei care știu pe bune cu ce se mănâncă subiectul. Și nu-i de mirare într-o societate în care orice formă de asociere cu referire la dragoste și intimitate se lovește de marele zid: „The one”, „The one and only” sau „Marea iubire”. Cât despre cuplu: e indestructibilul duet sentimental, piatra de hotar a iubirii „civilizate” sau după unii autori, de la care eu însămi mă revendic, și o potențială gaură neagră a tristeții și jalei – dar poate revenim mai târziu aici.

Mă identific ca fiind femeie, bisexuală și poliamoroasă. Și știu deja unde îi duce pe unii mintea. Femeie – alte femei – mult sex. Ei bine nu! Nu despre asta este vorba, dragii mei! Asta e altceva și se numește tot „fac ce vrea pizda mea cu viața mea!”. Dar hai să o luăm sistematic, punct cu punct și să vedem ce este, practic, poliamorul sau poliamoria.

Primul indiciu: Nu este despre sex
Evident că este și despre sex, dar nu este despre sex în mod esențial. În mod esențial este despre a iubi mai multe persoane în același timp. E despre sentimente și relații. Etimologic „amor” nu înseamnă sex, ci „iubire, dragoste, atașament, afecțiune”. „Poli-”, am zis deja și se știe, este un prefix care denotă un număr mai mare de 1. Deci, dragoste și afecțiune cu mai multe persoane.

Al doilea indiciu: Poliamorosul vs. swingerul
Confuzia cel mai des întâlnită când auzi de poliamor este chiar asta, că poliamorosul este un swinger asumat. Am dat un google search și n-a durat decât un minut până am dat peste următoarea frază: „În spiritul poliamorului, am stabilit că-mi voi găsi (pe Tinder) două fete dispuse să se distreze cu mine” (într-un club de swing). Nu, baby, în spiritul poliamorului ai fi mers la un date cu fiecare dintre fetele de care vorbești, le-ai fi ascultat, te-ar fi interesat povestea lor și ai fi încercat să creezi o conexiune veritabilă între voi. Apoi, cine știe, dacă ceva se leagă, poate ajungeți și la clubul ăsta de swingeri unde ți-e frică să mergi singur.

Al treilea indiciu: Dilema relației deschise
Toate relațiile poliamoroase sunt deschise, dar nu toate relațiile deschise sunt poliamoroase. Te-am băgat în ceață? Am un remediu la îndemână: logica. S-o luăm altfel: dacă mă autoproclam poly înseamnă că vreau să am dreptul să mă pot îndrăgosti de o altă persoană decât actualul meu iubit. Și să nu ne despărțim din cauza asta. Să nu iasă (doar) cu plâns și tragic. Pentru că pot iubi mai mult de o persoană odată, trust me.

Al patrulea indiciu: Poți să fii poly și să ai o singură parteneră… sau poate niciuna
De multe ori poți să fii poly și să nu ai mai mulți parteneri. Pentru că nu ai găsit pe nimeni de care să-ți placă „așa de mult”. Dacă ești deja într-o relație, e posibil chiar nici să n-ai chef să fie deschisă în sensul clasic al expresiei, adică să te date-uiești sau să faci sex cu alte persoane decât partenera ta. Sau mai mult, poți să fii poly și să nu ai nicio relație. E dreptul tău să te autodefinești cum crezi că ți se potrivește cel mai bine și nu e nevoie să dovedești nimănui nimic.

Al cincilea indiciu: Există gelozie și în poliamorie
Dacă aș știi să fac muzică, jur că aș face o melodie despre asta. Are și rimă, are și elementul ăla care intrigă. Dar nu știu, așa că mai bine rămânem la tradiționalul „love song” și mergem înainte cu articolul. Gelozia, de când se știe, este un nod în papura amorului, o nucă în peretele relației dar și manifestarea îngrijorată a „adevăratei” dragoste. Și nu se prezintă doar în fieful cuplurilor monogame. N-ai cum să scapi de gelozie așa ușor – vigneta fricii de a fi părăsit se aplică și la capitolul poliamor – dar premisa poly este alta: libertatea celuilalt este la fel de importantă ca siguranța mea. Pe acest teren se joacă toate cărțile.

Al șaselea indiciu: Să fii poly înseamnă transparență
Dacă a fi poly nu este o decizie luată de toți partenerii dintr-o relație, atunci nu sunteți poly. Dacă îți înșeli partenera (da, există înșelat și în relațiile non-monogame) sau n-ai niciun chef să discutați despre dorințe și așteptări, temeri și gelozie, moduri de organizare a relației, potrivite tuturor celor implicați în ea, poate vă credeți poly în teorie, dar „practica vă omoară”. Să fii poly nu înseamnă doar să te hotărăști singură în capul tău că nu poți avea doar o singură iubită și IRL să fii monogama de serviciu sau în cursa ta de emancipare să nu dai doi bani pe ce-și dorește iubita ta, pentru că, well, libertatea ta e mai presus de toate.

Al șaptelea indiciu… și ultimul pentru acum: Poliamoria nu e o rețetă universal valabilă
Pentru cei care cred că o ard apologetic, departe de mine gândul că poliamoria este pentru toată lumea. Și nu în sensul că doar cei „inițiați” pot. În sensul că oricine este atentă la ce-și dorește și ce e bine pentru ea, poate lua o hotărâre asumată. Cu un singur subpunct: să nu judeci tot Universul în funcție de răspunsurile tale emoționale. Să ai capacitatea să vezi de ce fac oamenii alegeri și orice judecată ulterioară să fie un răspuns la asta.

Pe curând! Love ♡

Share.

About Author

penumbra

Leave A Reply

Are you 18 or older? This website requires you to be 18 years of age or older. Please verify your age to view the content, or click "Exit" to leave.