Puterea Eroticului

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

“The erotic is a measure between the beginnings of our sense of self and the chaos of our strongest feelings. It is an internal sense of satisfaction to which, once we have experienced it, we know we can aspire. For having experienced the fullness of this depth of feeling and recognizing its power, in honor and self-respect we can require no less of ourselves.” – Audre Lorde

De ce nu ne gândim mai des la erotic? Parcă acest cuvânt abia mai are loc în vocabularul nostru și sper să putem schimba asta, sper să-l putem transforma într-o parte centrală a existenței noastre.

Nu trăim erotic pentru că existăm în izolare, în special față de simțurile noastre, dar la fel de important, avem o mare frică de intimitate față de ceilalți.

Am fost antrenați de mici să uităm plăcerea și chiar să derivăm virtute din absența ei; am fost certați când poate, copii fiind, ne tolăneam pe câte un trotuar murdar, pur și simplu pentru plăcerea senzației pentru că da, erotismul este mai mult decât sex. Este plăcerea pură, viscerală, entuziasmul ăla pe care-l simțim cu toată ființă noastră ori de câte ori simțurile ne sunt încântate.

Încrederea este crucială pentru dezvoltarea intimității, însă convingerile noastre modeste nu ne lasă să ieșim din zona de confort și să riscăm, să deschidem gura și să cerem ce vrem, cu lux de amănunte și plăcere în glas, atâta plăcere că până și pupilele se măresc, sau să sorbim zgomotos cu paiul din milkshake, chiar dacă nu se cade.

Câte mici sau mari plăceri ne refuzăm zilnic, doar pentru că ne-am obișnuit să ne supunem unor roluri impuse de alții, care și ei la rândul lor și le-au însușit tot în virtutea inerției?

Am fost educați de niște adulți temători care și-au trăit majoritatea experiențelor în modul de supraviețuire, pentru că au fost traumatizați. Acolo, eroticul nu are loc și este chiar o amenințare.

Cred că este important să înțelegem cu claritate originea acestor reprimari pentru că doar atunci ele încep să piardă din puterea pe care o au. Nimic bun nu a ieșit vreodată din negarea de sine. Negarea senzualității este de fapt o automutilare pe care am fost condiționați s-o acceptăm și pe care o putem neutraliza doar prin asumarea propriilor dorințe.

Uneori îmi place să-mi imaginez cum am arăta ca societate dacă ne-am petrece mai mult timp educându-ne și dacă am începe să împărtășim aceste cunoștințe cu cei din jurul nostru. Ce s-ar întâmpla dacă am normaliza plăcerile senzuale, dacă ne-am lărgi perspectiva asupra intimității și a felurilor în care putem simți atracție, admirație sau iubire, și am continuă să facem asta până când structurile sociale în care trăim ar fi nevoite să se adapteze?

Share.

About Author

Avatar

Psiholog

Leave A Reply

Are you 18 or older? This website requires you to be 18 years of age or older. Please verify your age to view the content, or click "Exit" to leave.