Plimbare în penumbră

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr +

Mă bucur că mi-ai scris. Și mă bucur și mai tare că ai insistat un pic.

Weekendul ăsta a fost cam mult prea mult pentru mine, așa că duminică eram distrusă, pur și simplu. Și ieri, ieri eram psihotică, anxioasă și depresivă, măcinată de o confuzie pe care poate mi-ar și frică să o exprim dacă aș avea cum. 
Problema e că după raveuri de genul rămân cu petece sfâșiate de memorie și arsuri în locul cioturilor de patos alcoolic, zvârcolindu-mă în cioburile propriei stime. E mai grea curățenia de după. Și messy. But you made it faster.

După sâmbătă seară m-am gândit la tine

Nu știu exact de unde, eram suficient de terminată. Am început să mă pup cu un puști de 23 de ani, androgin și ciudățel, Xavier.

Toată infuzia aia ciudată de dorință pusând, proaspătă și insațiabilă, cu săruturi zemoase care îți freamătă în carne și ți se scurg în simțire. Curat, săruturi fără început și sfârșit, ca înainte ca sexul să fie finalul premeditat inconștient de mințile noastre gravate de dorințe deja experimentate.

O feelingeală aproape puberă, plină de o poftă inocentă cumva, doar ca să fie și mai surprinzător când totul a derivat într-o sesiune neașteptată de limbi pe țâțe pe o canapea obscură, nu foarte ascunsă, într-un club plin de cunoscuți.
Am ajuns la el, stătea cu frații lui mai mici care dormeau. Era liniște, curat & comod și mirosea a curry.

M-a acomodat în sufrageria pe care îmi spunea că nu știe cum a reușit să și-o adjudece. Mi-a mai mărturisit ,ușor mirat, că de când ne-am cunoscut nu i se mai domolea erecția.
Nu am mai făcut nimic, cât timp el lua o gustare solicitată de mirosul pregnat de curry și cantitatea destoinică de alcool consumată pe parcursul serii, eu am ațipit pe canapea.
Când m-am trezit dormea în altă cameră și am plecat repejor. Un frățior de-al lui de vreo 12-13 ani degusta liniștit iaurtul de ora 5 seara în bucătărie, aruncând câte o privire sfioasă-curioasă cât mă îmbrăcam.

Nici nu am ieșit bine din bloc că am realizat că mi-am uitat geanta și am revenit. În vâltoarea mahmurelii, a sunetului lin de iaurt molfăit și a awkwardnessului debordant am ratat ultima ocazie de a lăsa un bilet, un nume coerent sau vreo dâră de contact oarecare.
Poate am ratat șansa să-l fut, deși nu credeam că îl mai scapă ceva după ce am simțit omnierecția atât de duios declarată.

Dar senzația de dorință, nesaț fără scop sau continuitate și toată pofta aia sănătoasă mi-au inundat porii. Simțeam aburul reconfortant și frivol din poveștile tale.

  sursa foto flickr.com/poză de Francesca Dioni

Așa m-am bucurat că mi-ai scris a doua zi. Our discution was coming back, some bits some pieces. 
Chiar dacă eram absolut incapabilă atunci să articulez ceva în viu grai, darămite în scris, mă simțeam mai mult ca oricând sub incidența caldă a istoriilor penumbrei, atinsă mental, ferm și tandru, de fascicule din narativul tău în momentul ăsta propriu de vulnerabilitate răvășitoare. Mă simțeam cumva mai aproape de tine.

Cum am putut să scriu, am început să scriu răspunsul ăsta și să mai lucrez drafturi. Toată sincronicitatea asta m-a alimentat să ies mai repede din down și ceea ce putea să devină o vrie de letargie.

Deci mulțumesc. Poți să mă bați la ce vrei tu. A făcut mai mult sens decât ai crede.
Câteodată, mai des decât rar, propriile percepte asupra a ceea ce ar trebui să fie dorința, de unde vrem noi să ne fie virată ca să ne simțim ființa validată (poate sexual, poate social, poate mental) ne limitează.

Poate cel mai important este să învățăm să ne bucurăm de ceea ce ne atinge, fiindcă nu orice ne atinge. Să ne bucurăm de dorință, așa cum vine ea, să învățăm să îi folosim puterea și elanul. Nu ne-am mai simți consumați de ea, cum nici nu am mai simți că o consumăm vreodată, fiindcă dorința nu face altceva decât să curgă.

Share.

About Author

Avatar

Leave A Reply

Are you 18 or older? This website requires you to be 18 years of age or older. Please verify your age to view the content, or click "Exit" to leave.